Intr-o buna zi, Djamel Debouze, care trecea pe-acolo, se opreste in fata coliviei papagalului. Coco incepe sa strige: „Moarte arabilor ! Moarte arabilor !”
Stupefiat, fara sa-si creada urechilor, Djamel trece mai departe, dar, a doua zi, pentru a fi cu inima impacata, trece din nou pe la pravalie, se opreste din nou in fata coliviei si, din nou, papagalul: „Moarte arabilor! Moarte arabilor!”
Djamel, furios, intra in pravalie si o ameninta pe proprietareasa:
- Te previn – voi trece din nou maine si daca papagalul tau imi mai spune o data „Moarte arabilor!”, ii tai gatul...
Biata femeie, care tinea mult la Coco al sau, se intreba ce-ar putea face pentru a evita ca papagalul sa-i fie omorat. Ajuta-ma, Doamne!
Deodata, ii vine o idee: preotul din sat are si el un papagal! O sa-l rog sa faca schimb cu al meu pentru cateva zile.
In ziua urmatoare, Djamel trece iar prin fata papagalului... Papagalul, nimic, nu spune nimic! Uimit, Djamel trece mai departe, apoi trece iar prin fata coliviei, tot nimic ! Niciun cuvant ! Complet indiferent.
Atunci, Djamel isi spune: o sa-l provoc. Pentru a-l face sa reactioneze, incepe sa-i sopteasca:
- „Moarte arabilor! Moarte arabilor! Moarte arabilor!”
Atunci, papagalul sa intoarce spre el si-i raspunde:
- „Sa te-auda Dumnezeu, fiule!”