- D-apoi tu Marie, luatu-te-ai?
- Luat dară!
- Şi cum-îi?
- Apoi, drajele mele, mi-am luat un ficior mândru, chipeş, puternic, numai că are un beteşug!
- Dusu-l-ai la doftor?
- Dus.
- Şi ce-o zis doftoru?
- O zis că-i surd de-o ureche!
- No las că nu-i bai, doar nu trebuie să audă toate cele!
- D-apoi tu Anuţă, tu luatu-te-ai?
- D-apoi cum?
- Şi-al tău cum-îi?
- Doamne că al meu îi ca o cătană, mere ţanţoş pe uliţă şi îi tare ca un taur, frumos ca soarele, da' are un beteşug!
- Dusu-l-ai la doftor?
- Dus.
- Şi ce-o zis doftoru?
- O zis că-i chior de un ochi, nu vede bine!
- No las' că nu-i bai, doară nu trebuie să vadă chiar toate cele!?
- D-apoi tu Minodoră, tu luatu-te-ai?
- Păi tu fetelor eu mi-am luat un ficior cum nu să mai există pe suprafaţa pământului! Păi al meu îi cât bradul, îi deştept, puternic ca un urs, frumos ca o icoană, da are şi al meu un beteşug!
- Da' ce beteşug are, bată-l norocu?
- Păi al meu dimineaţa mă iubeste, la amiază ma iubeste iara, seara mă tot ase !!!
- Şi dusu-l-ai la doftor?
- Dus.
Şi ce-o zis doftoru?
- O zis că n-are ţînere de minte…