- E pentru sora mea. Puteți să mi-l împachetați frumos pentru un cadou?
Patronul magazinului o fixă din ochi pe micuța clientă și o întrebă:
- Câți bani ai?
Fără să pregete, ridicându-se pe vârfuri, fetița puse pe tejghea o cutie de tinichea, o deschise și o goli. Căzuseră câteva bancnote de mică valoare, un pumn de monede, câteva scoici și niște figurine.
- Ajung? întrebă ea cu mândrie.
- Vreau să fac un cadou pentru sora mea mai mare. De când mama nu mai este, ea e cea care-i ține locul și niciodată nu are nici măcar o clipă pentru ea. Astăzi e ziua ei și sunt sigură că o voi face foarte fericită cu acest cadou. Piatra aceasta are aceeași culoare ca ochii ei.
Omul se duse în spate și reveni cu o hârtie de împachetat nemaipomenit de frumoasă, roșie cu auriu, cu care împachetă cu grijă cutia.
- Ia-o, spuse el fetiței. Și du-o cu grijă. Fetița plecă foarte mandră, ținând pachetul ca pe un trofeu. O oră după aceea, în bijuterie intră o fată frumoasă cu părul de culoarea mierii și cu niște ochi albaștri minunați. Puse cu hotărâre pe tejghea pachetul pe care bijutierul îl făcuse cu atâta grijă și spuse:
- Colierul acesta a fost cumpărat de aici?
- Da, domnișoară.
- Și cât a costat?
- Prețurile praticate în acest magazin sunt confidențiale: nu privesc decât pe client și pe mine.
- Dar sora mea avea doar câțiva bănuți. N-ar fi putut cumpăra niciodată un colier ca acesta!
Bijutierul luă cutia cu prețiosul ei conținut, o închise, refăcu cu grijă ambalajul cadoului și-l înapoie fetei.
- Sora dumneavoastră a plătit. A plătit prețul cel mai mare pe care-l putea plăti cineva: a dat tot ceea ce avea. "O DUPA AMIAZA MINUNATA!