- Haoleu şi hai da capu mieu că mi-a luat frumuseţe dă palat ş-am rămas la bătrâneţe cu candriu ăsta de ţigan fără adăpost, etc…
Ţiganul stătea şi se uita nostalgic în urma bordeiului care se cam ducea la vale, da’ ţiganca începe să-l laude:
- Haulio, mo, mânca-te-ar viermii şi urâ-te-ar soarili şi luna, spune şi tu ceva că nu vezi c-a venit ăştia dă la ăia care îţi ia mutra, mă?
La care ţiganul răspunde:
- Căsuţa noastră, cuibuşor de dat la buci, Unde pu*a mea te duci?